Am avut mereu teama ca voi oferi si persoana va pleca de langa mine. Sa ia tot ce e mai bun si sa dispara. Simteam ca si cum acest comportament mi-ar crea o rana profunda in suflet. Simteam ca nu mai vreau sa dau parti din mine fara sa primesc inapoi ceea ce aveam nevoie. Cum simteam ca cineva nu are un comportament ok fata de mine, fugeam inspre alta persoana de care sa ma agat, gata sa ma salveze. Simteam mereu nevoia de un punct de sprijin, de o ancora. Fiindca, nu aveam radacini puternice asemeni unui copac, ci eram mai degraba ca o frunza, gata sa se desprinda oricand de pe ramura si sa se rataceasca in lumea mare. Am inteles cat de mult conteaza puterea interioara…
Ma simteam ca intr-o lupta permanenta din care nu mai stiam cum sa scap. Voiam sa fug, sa gasesc cu disperare o salvare definitiva, desi stiam ca nu exista asa ceva in exteriorul meu. Cel putin, nu pe termen lung, ci doar alinari de moment.
Imi multumesc ca nu am apucat-o pe cai gresite, ca de exemplu sa am vicii si dependente. Am avut taria sa ma privesc in fata si sa lucrez la mine, chiar daca de cele mai multe ori acest proces ma epuiza enorm.
De ce nu-ti pot oferi ceilalti ce ai nevoie? Fiindca si ei au neajunsurile lor, golurile lor interioare si cel mai adesea actioneaza din ranile nevindecate.
Stau si ma intreb oare de ce am acceptat de atatea ori un comportament care nu era ok fata de mine?
Fiindca nici eu nu aveam destula incredere in mine. Nu simteam ca merit destul si ca pot destul. Si cand tu te simti pe jumatate valoroasa, atunci vei accepta jumatati de masura in viata ta.
Mi-am dat seama ca o mare neliniste din viata mea se datora faptului ca mereu incercam sa demonstrez ceva, fara sa-mi dau seama. Incercam sa demonstrez ca sunt destul de buna, de capabila, de valoroasa, de minunata. Incercam sa demonstrez ca am reusit mai mult, ca am devenit din acea copila sfioasa si tematoare o femeie care stie ce vrea, care poate sa se descurce, care face lucruri minunate. Incercam sa demonstrez parintilor ca nu mai sunt acea copila mica si neajutorata pe care o stiau.
Dar iarasi ma simteam epuizata in toata aceasta incercare de a parea, de a demonstra…
Cumva, tot ceea ce vedem in jur ne impinge sa vrem cu orice pret sa fim in pas cu lumea, cu tot ceea ce e in trend. Parca avem o teama de a nu ramane in urma. Astfel, uitam sa mai facem lucrurile in ritmul nostru, sa ne intrebam ce avem nevoie cu adevarat, ce ne place, ce ne dorim, ce simtim, ce ne face bine…
Vrem ceea ce vedem la T.V, in social media, ne insusim placeri fara ca ele sa ne apartina cu adevarat, si asta fiindca nu ne cunoastem pe noi cu adevarat. Nu mai stim ce ne place, in ce ne regasim cu adevarat…
Actionam din impuls fiindca trebuie sa corespundem, sa fim in tandem cu tot ceea ce se intampla. Si uite asa alergam zi de zi, dar sufletul nostru ramane tot gol. Facem atatea lucruri, dar nu ne dam cee ace avem nevoie in interior.
Cum ar fi daca chiar ai pune totul pe pauza doar ca sa te ocupi de tine si de sufletul tau, fara sa te mai intrebi ce cred ceilalti sau fara sa te mai temi ca vei ramane singura?
Nimeni nu pleaca nicaieri. Cel putin nu oamenii de care ai nevoie cu adevarat.
Intr-o lume in care fiecare isi da cu parerea, cum ar fi daca ti-ai da voie sa fii tu insati, fara sa te mai uiti in stanga si in dreapta la ce face fiecare? Asa ajungi sa te pierzi sis a te debusolezi, mai ales daca esti inca fragila si in proces de crestere si dezvoltare interioara.
Ne irosim privind prea mult in exterior la ce fac/cred altii despre noi.
Atat de multa energie am pierdut din nesiguranta de sine, punand la suflet vorbele si actiunile celorlalti, intrebandu-ma ce este in neregula cu mine daca lucrurile nu se intampla asa cum eu imi doream…
Aceasta neincredere in mine mi-a dat multe batai de cap si m-a consumat mult emotional, fiindca simteam ca mereu eu trebuie sa lupt ca sa fac sa fie bine, in orice.
Este cumplita aceasta permanenta lupta interioara…
Dar asa se intampla cand nu crezi destul in tine. Lupti pentru orice, din teama de a nu pierde. Mult timp mi-a luat pana am invatat sa nu mai lupt, ci doar sa inteleg ca atata timp cat fac ceea ce este bine pentru mine, lururile se vor intampla exact asa cum imi trebuie si cand imi trebuie. Cumva, mereu am simtit aceasta samanta de incredere in inima mea. Dar pentru ca m-am consumat in relatii si lucruri toxice, ajunsesem sa nu mai am rabdare. Voiam totul in acel moment.
Astfel, mi-am dat seama cat este de obositor si coplesitor sa lupti ca sa corespunzi unor tipare sau unor persoane…
Sa lupti ca sa iti pastrezi o imagine in ochii celorlalti…
Sa lupti ca sa nu pierzi pe cineva…
Sa lupti ca sa castigi admiratia si aprecierea celor din jur…
Sa lupti pentru fiecare gram de atentie sau de iubire…
M-am ranit pe mine in toate aceste lupte si batalii. Pana cand am inteles ca nu asta este calea catre armonie si fericire. Simteam ca nu-mi gasesc locul in aceasta lume si ma zbateam prin fiecare actiune a mea sa imi gasesc acest loc.
Am inteles ca pana ce nu ma asez in viata mea si pana cand nu ma linistesc total, fara sa mai alerg in toate partile, nu voi reusi sa obtin ceea ce-mi doresc cu adevarat.
Am inteles si ca oamenii care evadeaza in distractii si iesiri nu ajung nicaieri de fapt. E doar o fuga de sine insuti, care doar te epuizeaza si te indeparteaza de la cine esti cu adevarat.
Cel mai important lucru ramane sa fii linistit, impacat si implinit sufleteste cu cine esti. Sa te accepti, sa accepti viata ta asa cum este si sa nu te indepartezi de la tine insuti.
Chiar daca simti ca lucrurile nu sunt asa cum ti le doresti in clipa de fata, doar ai rabdare si intreaba-te ce poti face pentru a-ti crea acea liniste si multumire de care ai nevoie cu adevarat.
In definitiv, asta e tot ceea ce conteaza! Si meriti sa ai parte de stilul de viata pe care ti-l doresti! Nu te mai lupta pentru ce nu merita, nu fugi de tine, nu te supara pe cei din jur, doar ai grija de tine si de fericirea ta asa cum poti mai bine!
Iti vei multumi infinit!
Daca iti doresti sa inveti cu adevarat sa nu mai lupti, ci sa gasesti un echilibru in viata ta, te invit cu drag la cursul despre iubirea de sine, unde vei invata ce inseamna sa te iubesti si sa devii cea mai importanta persoana din viata ta!
Cu drag,
Diana