Mi-am propus ca, macar odata pe luna, sa merg la un concert de muzica clasica.
In opinia mea, concertele de muzica clasica sunt de neegalat. Chiar cred ca aceasta muzica te inalta cu adevarat si trezeste in sufletul tau stari de spirit unice si magice. Sau, cum spune George Enescu, ” muzica oglindeste toate misterioasele ondulatii ale sufletului, fara putinta de prefacatorie „.
Sambata seara, pe 20 mai, am fost din nou la un concert al Cameratei Regale, gazduit de Ateneul Roman, un concert plin de candoare si romantism, care mi-a incantat simturile cu sunetele minunate ale instrumentelor muzicale. Un concert deosebit din cadrul acestei stagiuni regale, avandu-l ca dirijor pe maestrul Cristian Măcelaru, dirijor rezident al Orchestrei Simfonice din Philadelphia și unul dintre cei mai reprezentativi muzicieni români ai generației sale – și Andrei Licareț, printre cei mai apreciați tineri pianiști români ai momentului. ( mici fragmente din text sunt preluate de pe pagina oficiala de facebook a Cameratei Regale ).
De fiecare data cand merg la astfel de concerte, parca ma simt in alta lume. Ma simt speciala, iar asta fiindca atmosfera este una speciala, regala.
Concertul de sambata a fost deschis cu compozitorul ceh Bedřich Smetana, cunoscut pentru poemul simfonic Vltava. Poemul evoca cursul raului Vltava, din Praga, de la cele 2 izvoare mici, Vltava Rece si Vltava Calda, si pana la unirea lor intr-un singur curent : cursul raului printre pajisti si paduri, printre peisaje unde nunta fermierului este celebrata, dansul in jurul sirenelor la lumina lunii: pe stanci apropiate se ivesc castele marete, palate si ruine in sus. Raul traverseaza Praga, apoi dispare maiestuos in departare, varsandu-se in raul Elba din Germania.
Poemul este unul superb, te ridica si te coboara, exact ca notele sufletului si ale vietii: sus si jos. Te face sa-ti reamintesti si sa simti intens ritmul trepidant al vietii, al fiecarei clipe.
( imaginea este preluata de pe pagina de facebook a Cameratei Regale).
Dupa minunatul poem simfonic, a urmat Concertul in la minor pentru pian si orchestra, Op. 54,
al lui Schumann, considerat unul dintre cei mai mari compozitori ai erei romantice. Plin de romantism si sensibilitate, mi-a atins cele mai profunde coarde ale sufletului si m-a facut sa traiesc intens bucuria si placerea de a iubi. Schumann a cunoscut-o pe pianista Clara Wieck, cu care si-a dorit sa se casatoreasca, insa tatal ei a refuzat ferm. Ei insa nu au tinut cont de refuzul tatalui ei si s-au casatorit. Spiritul si stilul sau romantic, dar totodata luptator si energic se regaseste din plin in acest concert, plin de emotie si caldura, in care triumful dragostei pare a fi de neegalat. Franz Listz spunea astfel: „Muzica lui Schumann se adresează mai mult unor firi gânditoare si spirite serioase, care nu se menţin la suprafaţă, ci înţeleg să se coboare în adâncuri, ca să caute acolo perla ascunsă. Cu cât pătrunzi mai mult ideile lui Schumann, cu atât descoperi în ele mai multă putere şi viaţă; cu cât le studiezi mai mult, cu atât eşti mai surprins de bogăţia şi conţinutul lor “.
In ultima parte a concertului, am ascultat Dvorak, Simfonia a IX-a in MI Minor, ” Din lumea noua”, OP. 95. De asemenea, o simfonie romantica, una dintre cele mai cunoscute si des interpretate simfonii a tututor timpurilor . Aceasta simfonie ma duce cu gandul la un eveniment care te tine in suspans, pe care il astepti si speri sa se intample asa cum iti doresti, iti imaginezi cum pasesti cand cu incredere, cand cu sfiosenie pe drumul necunoscut al vietii, si care se termina, intr-un final, cu bine. Apele se linistesc, iar tu simti ca intr-adevar ceea ce ai facut este bine, ca esti un invingator. Si poti sa spui un mare:” Bravo! ” la final!
Emotie, sensibilitate, rafinament si o atmosfera impecabila. Concertul a fost, intr-adevar, un regal artistic al muzicii clasice.
Iar eu l-am onorat intr-o tinuta din colectia capsula ” Marilyn Monroe ” a prietenei mele designer, Ana Munteanu.
Pentru mine, fiecare concert de muzica clasica la care particip ma face sa simt ceva deosebit, inaltator. Si vreau sa multumesc cu acest prilej Cameratei Regale pentru minunatele concerte pe care le organizeaza pentru iubitorii de muzica clasica. Pentru mine si sufletul meu, este o onoare sa particip la astfel de concerte, de fiecare data.
Mi-as dori ca si pentru tine sa fie la fel. 🙂
Cu drag,
Diana