Draga mea,
Din ce am aflat de la tine, stiu ca iti doresti sa traiesti o viata frumoasa. Stiu ca iti doresti sa te bucuri de libertate de exprimare, iubire si un stil de viata extraordinar, si, cu toate astea, e ceva ce inca te tine pe loc si-ti rapeste din entuziasmul si bucuria pe care vrei sa le simti in viata ta zi de zi.
Desi stii la nivel rational ce iti doresti, emotiile negative au pus stapanire pe viata ta si nu-ti mai dau voie sa actionezi in directia pe care ti-o doresti. Parca te tin pe loc. Si astfel, te simti atat de coplesita, incat nu mai stii ce sa faci!
Acel lucru este invinovatirea propriei tale persoane.
” Se învinovăţeşte zilnic cel ce se teme într-una. ” , spune Pubilius Syrus.
Te temi de esec, de temi de singuratate, te temi sa nu fii judecata, parasita, criticata…dar toate aceste temeri nu sunt decat in capul tau! Si afla ca doar tu alegi sa accepti sau sa proiectezi propria invinovatire pe cei din jurul tau – sugerandu-le sa te considere in acelasi fel: o vinovata care a patit ce a patit… temerile sunt doar in capul tau! Ele nu au de-a face cu lumea reala!
Iti doresti sa te consideri o vinovata ?
Sau iti doresti mai degraba sa actionezi cu raspundere, cu responsabilitate si cu asumare, constientizand faptul ca nimic nu a fost intamplator si ca tot ce ti s-a intamplat te-a facut mai puternica, mai plina de experienta si claritate emotionala ?
Tu alegi.
Dar eu te rog, draga mea, sa nu te simti vinovata de nimic din ceea ce ai facut!
Ai facut cu siguranta tot ceea ce ai stiut mai bine. Poate ai cautat o compensare in ceea ce ai facut, sau poate ai vrut sa-ti umpli un gol interior, indiferent ce a fost, te rog sa nu te simti vinovata.
Sa nu te simti vinovata fiindca ai avut o aventura cu un barbat care nu te-a mai cautat si nu s-a putat ca un gentleman cu tine. Cu siguranta ca ti-ai dorit sa explorezi, sa te simti bine si sa iti dai voie sa cunosti. Ai facut ceea ce ai simtit- nu te invinovati!
Sa nu te simti vinovata nici daca ai ranit pe cineva- cu siguranta si tu ai fost la fel de ranita, astfel incat ai proiectat pe cel din fata ta propria durere…daca erai plina de iubire, ci siguranta ca daruiai acea iubire! Nu te invinovati!
Sa nu te simti vinovata atunci cand ceva nu-ti iese bine…cauta sa te-ntelegi! E acel lucru ceea ce iti doresti cel mai mult? Sau e ceva ce iti doresti foarte mult? Te simti motivata intern sa faci acel lucru? Erai obosita, fara chef? Poate mai bine te odihneai. De ce sa te invinovatesti ? Data viitoare o sa faci mai bine. Nu te invinovati!
De foarte multe ori m-am invinovatit si nu am obtinut nimic calitativ. Doar mai multa frustrare si nefericire. Nici mie nu mi-au iesit lucrurile asa cum vrut mereu …si eu am simtit ca mai bine nu ma apucam de ceva, sa nu ma apropii de oameni nepotriviti, sau ca era poate mai bine sa stau in banca mea decat sa implic in lucruri pe care nu le pot duce…
Si pe mine m-au macinat nespus de mult aceste ganduri. Pana cand am inteles ca o femeie adevarata se slefuieste doar prin experiente, incercari si provocari. Asa cum spunea si Simone de Beauvoir: ” Femeie nu te nasti, devii! ” .
Doar prin experiente si durere pe alocuri te poti lauda ca ai inteles ce este viata, ca stii cine esti si ca stii ce vrei . Altfel, ramai doar la stadiul de teorie citita din carti.
Si niciodata sa nu-ti asumi responsabilitatea a ceea ce nu-ti apartine: tu esti responsabila doar de tine si atat! Daca simti ca un barbat nu e ceea ce-ti doresti, nu ai ce cauta langa el!
Tu stii foarte bine ce intuitie feminina ai! Atunci cand ai simtit ca un barbat nu e ceea ce vrei, pleci mai departe. Altfel, nu ai decat sa te arzi si sa suporti consecintele pe propria piele! Dar sa nu te certi sau sa te invinovatesti mai apoi. Intuitia te-a avertizat de la inceput. Tu ai decis sa n-o asculti. Acum, nu ai decat sa iti asumi, sa inveti din aceasta experienta si sa mergi mai departe. Sa te invinovatesti nu te ajuta cu absolut nimic.
Mai mult decat atat, nu te invinovati niciodata daca un barbat nu te apreciaza pentru ceea ce esti. Am facut asta atunci cand inca nu aveam dezvoltata stima de sine. Si nici increderea in mine. Nu ma consideram suficient de buna si mereu credeam ca ceva nu fac bine, ca ceva nu e bine la mine. Dar eu eram foarte bine. Problema era ca dadeam peste oameni nepotriviti care nu erau pe aceeasi treapta de evolutie ca si mine. Si asa se intampla si barbatii.
Crede-ma, tu poti sa fii o fiinta extrem de frumoasa, de desteapta, de capabila, de stabila emotional si sigura pe ceea ce-ti doresti, dar sa dai peste barbati care nu pot sa te aprecieze si nu pot sa te vada atat cat esti tu, pentru ca perceptia lor de a vedea lumea este alta. Asa ca degeaba vei cauta implinirea si satisfactia intr-un astfel de barbat, pentru ca nu o vei gasi. Mai mult, foarte putini barbati am intalnit care sa fie atat de maturi si de stabili emotional incat sa te cuprinda cu iubire… Majoritatea au lipsurile si minusurile lor…si nu sunt atat de dezvoltati emotional si spiritual pe cat ne-am dori noi sa fie. Si se explica tot.
Si daca stam sa ne gandim bine, relatiile din societatea noastra sunt o mare varza si un mare haos. Relatie este o minunata invitatie catre evolutie spirituala, si doar nu o satisfacere de nevoi si interese, asa cum se intampla pretutindeni. Sunt foarte putini cei ” treziti „, care au inteles sensul unei relatii. Asa ca, nu mai avea asteptari de la un barbat care SIMTI ca nu-ti poate da aripi sa zbori si care nu e pregatit sa zboare si sa evolueze alaturi de tine! Tu nu ai nevoie de nimeni care sa-ti ingreuneze zborul si nici nu e datoria ta sa faci pe salvatoarea si sa faci dintr-un barbat ceea ce ti-ai dori sa fie!
Il alegi pe cel pe care simti ca ti se potriveste! Barbatul e marfa-gata! Nu se negociaza, nu se schimba, nu se repara! Ori e bun pentru tine, ori nu e bun!
Ai incredere in intuitia ta pentru ca de fiecare data ai capacitatea de a SIMTI. Trebuie doar sa ai ochii si inima deschise. E tot ce ai nevoie!
Vezi-ti maretia si frumusetea si nu te condamna pentru nimic! Toate te-au intarit. Nimic nu ti s-a intamplat degeaba. O mare sansa spre a fi o femeie adevarata iti oferi daca privesti toate experientele tale ca pe niste binecuvantari menite sa te intareasca si nu ca pe niste tragedii, transformandu-te in victima…
Totul pleaca de la atitudinea pe care o ai fata de tine, fata de oameni, fata de viata…Atunci cand privesti lucrurile cu bunavointa, cu inima deschisa, cu acceptare neconditionata toate se schimba! Atunci ti se deschide inima cu adevarat si lasi bucuria si viata sa curga prin tine! Cand te invinovatesti si te condamni pentru ce ai facut sa pentru ce ai fi putut face, nu faci decat sa te increncenezi si sa-ti franezi procesul evolutiei! Invinovatirea te anuleaza si iti face sufletul mic, in loc sa-ti dea incredere in tine si optimism!
Iubeste-te pentru ceea ce esti si pentru tot ce ai realizat, fie ele succese cat de mici! Toate conteaza si toate sunt menite sa-ti arate calea pe care sa mergi, astfel incat sa devii o super- femeie!
Alege acceptarea de sine si renunta la invinovatire! Invinovatirea este doar propria ta creatie, la fel ca orice altceva din mintea ta. Asa ca alege sa creezi doar ceea ce te ajuta si ceea ce te face sa te simti bine!
Cu iubire,
Diana
Esti minunata! Iti multumesc pentru acest articol pe care l-am perceput ca fiindu-mi adresat intr-u totul. Am regasit in el exact trairile pe care le experimentez eu perioada asta, iar in timp ce citeam, aveam senzatia ca primesc sfaturi de la psiholog dupa ce i-am povestit tot ce simt. Chiar aveam nevoie sa citesc asa ceva si iti multumesc! 🙂 Seara frumoasa! :*
Ma bucur din suflet, scumpa mea, sa aud ceea ce imi spui! Esti minunata! Tinem aproape!