Am decis sa scriu acest articol pentru parinti si in special pentru mame, deoarece ele sunt acelea care isi pun cel mai mult amprenta in dezvoltarea si evolutia copilului. Copilul invata din ceea ce esti tu, nu din ceea ce ii spui. El se uita la tine si deja isi formeaza propriile adevaruri si valori despre viata.
Insa, vreau sa vorbim in acest articol in special despre nebunia si obsesia mamelor de a-si posta copiii pe social media, fara sa constientizeze cat de mult rau le fac.
In primul rand, care este scopul pentru care copilul tau ar trebui sa apara excesiv pe social media? El isi doreste cu adevarat acest lucru? Sau este doar dorinta ta de a te implini prin el si de a te simti „realizata” prin acest copil?
Ti se pare ca aceasta presiune si privare de intmitate si libertate pe care o aplici copilului este ok?
Nu. Din punct de vedere psihologic nu este deloc ok. Si imi permit sa imi dau cu parerea, deoarece profesia ma recomanda.
Copiii resimt o presiune enorma atunci cand parintii si in special atunci cand mamele ii exaspereaza cu replici de genul: ” Hai sa-ti fac o poza, zambeste frumos!”, „Hai sa-ti fac un filmulet, ia invarte-te!”, „Hai uite-te putin la mami, doua secunde! „.
Voi puteti sa intelegeti cat de exasperat se simte un copil in acel moment? E ca si cum faceti din el marioneta voastra. El sa faca ce vreti voi, sa stea la poza cum si cand vreti voi, sa zambeasca cand vreti voi…unde e intimitatea lui?
Da, chiar si mic fiind, la 3, 4, 5 la 9 ani. Copilul are nevoie de intimitatea lui. Sa se bucure de fiecare moment, sa simta libertatea sa se exprime, sa poata sa isi perceapa propria lume, si nu sa se simta presat in fiecare clipa ca trebuie sa stea papusa la poza.
Chiar imi aduc aminte de o replica a unui copil din parc, care ii spunea mamei: „Mami, dar gata, m-am saturat de atatea poze! „
Intelegeti acum ca aceste suflete nu vor sa execute dorinte la comanda? Ce sunt ei, roboti? De-aia i-ati nascut? Ca sa faceti din ei instrumentul propriei fericiri si al propriilor dorinte?
Copilul vrea sa se bucure, sa-si traiasca bucuria fiecarei clipe, sa-si traiasca copilaria! Cum credeti ca s-ar simti el daca ar sti ca voi faceti din el instrumentul pentru a va trai fericirea? Inlantuit s-ar simti! deja se simte, numai ca nu poate sa v-o spuna. O spune cu alte cuvinte, cum am zis replica de mai sus a copilului din parc. Dar cine sa il asculte? Ce conteaza ce zice el? Important e ce vreti voi, nu ce vrea copilul. Si voi continuati in acelasi stil…care din pacate, va crea foarte mari tulburari si dezechilibre copilului.
Daca o mama face din copil scopul fericirii sale in viata, din acel moment viata ei este pierduta, la fel si educatia si echilibrul copilului.
Nu ai ce sa il inveti nimic pe copil, la nivel de teorii. El invata din atitudinea ta, din valorile pe care tu le ai, din perceptia ta asupra vietii…el e doar o victima. Poate fi in sens pozitiv sau negativ.
In majoritatea cazurilor, este in sens negativ.
Atunci cand copilul nu vede in propria mama un exemplu de fericire si implinire, el nu va sti cu adevarat ce este aia fericirea. Ce o sa-i spui? ” Mama, eu nu sunt fericita, tu esti fericirea mea…”
Cred ca orice om intreg la minte comstientizeaza ca acest lucru este o nebunie, dar din pacate este un adevar in majoritatea cazurilor. Copilul a devenit un instrument al fericirii parintilor.” Nu sunt fericit, dar daca fac un copil voi fi fericit…”
Ce sa vezi? Nu vei fi fericit nici atunci, ba din contra, vei da copilului doar un exemplu de nefericire si frustrare. Acesti oameni care alearga dupa o fericire masurata in obiecte, oameni, copii…se ingroapa singuri. Mereu va fi ceva mai, mai, mai, dupa care vei alerga. Tu alergi dupa fericire sa o prinzi si ea fuge de la tine. Ca un iepure.
Nu exista nimeni si nimic care sa te faca fericit daca tu nu esti deja. Sau daca nu te opresti si nu incepi sa cauti acum aceasta fericire, in acest moment… Nu stii ce va fi maine sau peste un an. Acum si aici e fericirea!! Gaseste-o! In hobby-uri, in creatie, in ce simti ca iti bucura sufletul! Dar nu o mai priecta intr-un viitor iluzoriu!
Putem noi controla ce va fi peste 3 luni? „ Peste 2 luni plec in Bali si atunci voi fi super fericit!”. S-au inchis granitele tarii sau vine o pandemie si nu mai poti sa pleci in Bali. Ce faci? Traiesti nefericit? Iti legi fericirea de alta destinatie, de alt om, de alti prieteni?!?
De cand putem controla ce e in exterior?
La fel si cu aceasta presiune si aceste asteptari pe care le punem pe umerii copiilor.
De-aia dai nastere unui copil, ca sa ii scrii tu destinul sau sa i-l conditionezi?
„Pai mie cine o sa-mi aduca un pahar cu apa la batranete?”
Drona o sa ti-l aduca. Si nu glumesc. Sau iti angajezi o femeie care sa aibe grija de tine. Este la latitudinea copilului ce va decide. Alegerea este a lui. Dar tu nu poti controla si impune ce sa faca el peste ani de zile. Nu de-aia nasti un copil, ca sa il tii legat de tine sau ca sa ii limitezi /directionezi drumul in viata. Copilul este liber sa aleaga ce i se potriveste LUI, fie ca asta rezoneaza sau nu cu tine. Nu ai cum sa intervii aici. Este viata lui si el are liberul arbitru sa aleaga pentru el.
COPILUL NU ESTE INSTRUMENTUL FERICIRII TALE!!!
El este liber sa isi faca viata asa cum doreste el si sa fie cine vrea el, nu cine vrei tu! Fie ca poti accepta asta sau nu, nu ai incotro! Este un test de trezire pentru toate mamele care isi saboteaza copiii, facand ce vor din ei! Deja copiii aceia nu mai au personalitate, si apoi vine intrebarea cum ca de ce au tulburari la pubertate sau de ce sunt razvratiti…
Pentru ca i-ati sugrumat cu atatea cereri si dorinte ale voastre! Pubertatea si asa e o perioada dificila, dar procesul e amplificat atunci cand mamele exagereaza cu ce am spus mai sus.
Nici acuma nu v-ati trezit din somnul cel de moarte? Ar fi timpul…
Mai departe, un alt aspect important este acela legat de accesul copiilor la internet.
Traim intr-o societate in care totul a avansat la nivel digital, si acest lucru are si avantaje, dar si dezavataje.
Un mare dezavantaj ar fi acela ca aceste retele de socializare afecteaza dezvoltarea cognitiva a copiilor si nivelul perceptiilor lor.
De ce ar trebui sa aiba un copil acces la Tik Tok, instagram, facebook, youtube, nelimitat?
Intelegeti ca avand inca o varsta frageda, copilul, neputand sa isi selecteaze informatia ( neavand inca aceasta capitate), poate gasi informatii care sa il afecteze la nivel emotional si cognitiv?
De aceea e important ca parintele sa cotroleze la ce se uita copilul, sa ii selecteze, si nu sa-i puna telefonul in fata, lasandu-l sa se uite cat vrea si la ce vrea!
Dar cand mama are si ea aceleasi preocupari si sta non-stop pe net, facebook si instagram – copilul ce sa invete? Sau ce sa-i selecteze copilului? Nimic…
Timp mult si minte putina, din pacate. Imi pare rau, dar trebuie sa o zic. Intr-o societate in care ai acces la atata educatie despre psihologia copilului, si tu nu te preocupi decat de lucruri superficiale ( cum te imbraci, cum arati, ce machiaje sa iti cumperi, etc ), atunci asta chiar e nesimtire. Inainte nu exista atata acces la informatie si cu toate astea parintii stiau sa impuna niste limite si sa-si educe copii cum trebuie, sa ii invete niste reguli. Nu vorbim despre bataie si alte nenorociri, cu alea nu sunt de acord deloc. Dar nici cu aceasta destrabalare si superficialitate din zilele noastre.
Copiii au acces la melodii pe youtube cu mesaje penibile de dragoste – si ne miram apoi ca nu au incredere sa isi construiasca o relatie stabila. Pentru ca, ce sa vezi, din acele melodii ei isi formeaza propriile credinte despre viata. Mama nu are timp sa stea de vorba cu copilul sa ii explice…il lasa cu telefonul sa se uite la ce vrea el, si ea sta la randul ei pe net, la seriale, pe instagram, sau are grija sa ii posteze copilului poze pe contul propriu.
Si vreti sa spuneti ca aceste mame sunt exemplu pentru copiii lor?
Pai degeaba se duce copilul la inot, balet, meditatii, tenis, karate, basket, dansuri si mai stiu eu ce, daca el te vede pe tine, ca parinte, ca esti intr-un anume fel. El aia invata, fiindca parintele isi pune CEL MAI MULT amprenta asupra copilului!!
Degeaba toate acele activitati minunate! Efectul va fi anulat…
Si e dureros faptul ca nici in secolul XXI, lumea nu se trezeste la realitate! Ba din contra, cate unii se afunda si mai rau in prostie. Si asa va fi mereu lumea, din pacate…
Dar imi pare rau de acele suflete nevinovate. De acele suflete care au nevoie de un exemplu adevarat si pe care nu il au. Din ignoranta, incostienta si superficialitate.Ma uitam chiar la vedetele de la Hollywood…eu nu am vazut deloc sa isi expuna copiii in lumina reflectoarelor, ba din contra, ii protejeaza, fiind constiente de acest impact masiv pe care media il poate avea asupra copiilor. Insa, vedeti, cand tu ca mama esti deja in lumina reflectoarelor, nu mai simti nevoia sa te implinesti prin copil si sa il vezi/ pui pe el acolo cu orice pret. Va ajunge el singur daca asta va dori, fara sa-i grabesti tu procesul sau sa i-l impui. Dar cand nefericirea vorbeste de la sine, atunci din disperare o sa iti impingi copilul sa fie ce nu esti sau ce nu ai fost tu. Mare greseala…
Nu faci un copil ca sa fie cum vrei tu si sa faca ce vrei tu. Ci ca sa ii arati un exemplu, lasandu-l pe el sa aleaga ce i se potriveste si ce nu, in functie de stilul lui. Da, stilul el si-l alege. Insa datoria ta este sa fii un exemplu pentru el si sa-l lasi liber. Sa se bucure de viata, de copilarie, de fiecare clipa, fara sa il presezi sa stea la poze si sa il supra-expui pe retelele de socializare. Poate el nici nu doreste acest lucru. Poate poti da de pedofili care sa dezvolte obsesii fata de copilul tau, tu neavand cum sa controlezi acest lucru, deoarece contul sau este public.
Aceste consecinte oare chiar nu se vad?
Odata publicate acele poze, pot fi furate si nu vei mai avea ce sa faci.
Parerea mea ca psiholog este aceea ca nu este ok aceasta atitudine a parintilor si a mamelor, in special. Imi dau seama ca sunt atatea lucruri pe care nu le pot controla, insa macar putin daca pot influenta in bine sau daca pot deschide ochii, tot simt ca misiunea mea este indeplinita.
Asa ca dragi parinti si dragi mame, fiti voi fericiti si fericite si copiii vostri asta vor invata! Bucurati-va cu adevarat de momentele petrecute cu ei si lasati-i sa-si savureze fiecare clipa, sa-si creeze propriile amintiri! Bucuria nu se masoara in like-urile de pe facebook sau instagram, ci in emotia fiearei clipe, care trebuie traita si simtita in stilul propriu!
Daca acest articol v-a fost de folos, ma bucur enorm!
Fiti fericiti!
Cu drag,
Diana