Cum ar fi daca toata iubirea nebuna pe care o simti fata de partener, ai transforma-o in iubire nebuna pentru viata ta, pentru a crea ceva minunat in viata ta?

Intrebari: Simt nevoia sa ofer totul partenerului, din dorinta de a fi “ salvat “? De unde vine aceasta nevoie?

M-am simtit in copilarie candva neiubit, temator cu privire la a fi sincer, deschis si vulnerabil cu unul din parinti?

Iubirea este libera, nu cere nimic in schimb si nu pretinde nimic. In momentul in care te simti “ prizonierul “ iubirii, cu o nevoie disperata de partener, aceea nu mai este iubire, ci ajunge sa fie boala, care te baga in depresie, spital sau chiar moarte.

Este foarte cumplita dependenta de partener, daca nu stim cum sa o gestionam.

Nu trebuie sa simtim ca avem nevoie de o alta persoana in viata noastra. Cand simtim acest lucru, este primul semn ca suntem dependenti.

Nu trebuie sa ne gasim nicio forma de putere exterioara, deoarece singura putere pe care o avem este cea interioara. Cu cat te “ ancorezi “ si te  “ agati “ mai mult de celalalt, cu atat vei simti ca esti dependent de el.  Te iubesc, dar nu sunt dependent de tine cu nimic. Vreau sa ma bucur alaturi de tine, dar nu sa te conditionez si nici sa ne sufocam unul pe altul.

Suntem 2  fiinte autonome, de sine statatoare.

De multe ori, vrem ca celalalt sa fie la fel de implicat ca si noi. Ceea ce nu se poate. Nu poti schimba/ manipula pe nimeni dupa bunul plac. Nu e nimic asa cum ai vrea tu si niciodata nu va fi. Perfectiunea nu exista. Iubirea este perfecta, relatiile sunt imperfecte, asa cum spune si John Wellwood.

Oricat de mult ai iubi o persoana, oricat de mult ai vedea-o numai pe ea, e important sa nu-ti dai tot sufletul pentru ea. Sa fii detasat. Cand persoana aia pleaca, ce faci? Te distrugi si tu?

Da, iubesti, insa intotdeauna iubindu-te pe tine si nerenuntand la tine pentru nimeni altcineva. Asta e primul pas catre suferinta.  Trebuie mereu sa pornesc la drum de la premise: Da, iubesc, dar merit tot ce este mai bun! Persoana de langa mine merita sa fie partnereul alaturi de care eu pot sa cresc si sa evoluez?

Nu pot  schimba pe nimeni dupa bunul meu plac. Ori il accept asa cum e, ori, nu am sa ma distrug acum pe motiv ca el este iubirea vietii mele. Fiindca asta inseamna ca nu mai am viata.

Sunt un om minunat si merit tot ce e mai frumos.

Intrebare pentru mine: Ce am de oferit persoanei de langa mine si ce sunt dispus sa ofer?

Ce am nevoie sa primesc in schimb?

Cum ar fi daca as revarsa toata iubirea pe care o am asupra mea, sau in munca mea creativa?

Ma tem ca nu o sa mai fiu iubit din nou? Miliardele de oameni din lumea asta imi spun ceva ca si numar?

Cum ar fi sa ma bucur mai mult de mine, de ce am, de ce pot face, decat sa stau incrancenat si fixat pe o singura persoana?

Te imbratisez si astept raspunsul tau la aceste intrebari.

Diana