Vine un moment in viata in care simti ca vrei doar sa te opresti din toata agitatia si toata nebunia si doar sa te bucuri de momentul prezent si de ceea ce ai.
Nu mai simti nevoia sa alergi ca la maraton dupa oameni, lucruri, experiente sau circumstante…ci pur si simplu simti nevoia sa te opresti si sa savurezi ceea ce ai, ceea ce te inconjoara si ceea ce esti acum.
Daca stam sa ne gandim bine, la ce ne ajuta toata alergatura de zi cu zi? Ne oboseste si ne face sa uitam de cine suntem cu adevarat. Ne anesteziem poate durerea si incercam sa uitam de ceea ce ne doare cu adevarat, incercand sa facem situatia sa para mai usoara .
Dar, adevarul este ca cu cat fugim mai mult de noi, cu atat mai repede o sa simtim nevoia sa ne intoarcem la sufletul nostru si sa ni-l hranim cu adevarat. Ajungem sa ne dam seama ca lucrurile de aparenta sau superficiale nu valoreaza nimic daca nu au si o incarcatura emotionala reala.
De aceea, e bine mereu sa stam cu noi in liniste si sa ne punem intrebarile potrivite.
Doar prin introspectie reusesti sa iti gasesti raspunsurile de care ai nevoie.
Nicaieri in exterior nu vom gasi raspunsurile pe care le cautam. Doar fiind bine cu noi in interior vom reusi sa fim in armonie si sa ne gasim un echilibru. Poate nu vom reusi din prima, dar cel putin ne vom pune pe un drum in care sa simtim liniste si vindecare.
Procesul introspectiei dureaza o viata intreaga.
Si de fiecare data avem parte de revelatii si constientizari, indiferent de nivelul la care ne-am afla.
Iar asta e minunat pentru evolutia noastra .
Am ajuns sa imi dau seama ca atat de mult am amanat sa stau cu mine, gasind mereu cate ceva mai ofertant in exteriorul meu. Fugeam de mine ca sa gasesc ceva mai wow in lumea care ma fascina. Dar ce sa vezi? Nu faceam decat sa ma ranesc si mai tare, fiindca nu gaseam nici pe departe ceea ce aveam nevoie.
Ma dezamageam constant si simteam ca ma indepartez si mai tare de sufletul meu.
Nu gaseam profunzimea si conexiunea de care aveam nevoie, ci din contra. Multa superficialitate si suferinta acoperita sub masca fericirii si a imaginii sociale perfecte.
Insa, a fost nevoie sa trec prin acest proces ca sa imi dau seama ca am nevoie doar de mine si ca raspunsurile se afla doar in interiorul meu.
Si stiu ca asa va fi si de acum inainte si ca cel mai important lucru este ca eu sa am grija maxima de mine si sa inteleg ca nimeni din exterior nu ma poate salva.
Doar eu pot fi salvatorul meu.
Si in acest fel, voi reusi sa nu ma mai agat de ceilalti, in speranta ca voi gasi fericirea. Din contra. Nu voi face decat sa devin si mai slaba si vulnerabila. Cu cat ma agat mai tare, cu atat mai slaba devin de fapt. Si nu asta e ceea ce vreau. Eu vreau sa fiu libera, puternica si fericita in orice clipa.
Si este doar decizia si alegerea mea constienta sa fiu astfel.
De asemenea, am inteles ca nu pot si nu este drept sa judec viata nimanui, fiindca, asa cum spune si Paulo Coelho, „Nu putem judeca viața celorlalți pentru că fiecare își cunoaște propria durere și renunțare.”
Asadar, tot ce poti face este privesti cu seninatate la drumul tau si sa il accepti asa cum este, cu toate incercarile, durerile si supararile. Toate trec daca le accepti si daca te focusezi pe ceea ce este bun si frumos.
Nu trebuie sa demonstrezi nimic nimanui. Trebuie doar sa lucrezi la vindecarea ta si la starea ta de bine in fiecare moment.
Te imbratisez,
Diana
P.s: Daca simti ca ai nevoie de un sfat, de o motivatie sau chiar de un impuls pentru a trece la next level in viata ta, poti sa imi scrii pe acest link de whatsapp, unde te vei conecta cu mine diect si iti voi putea impartasi un sfat, o idee si o sugestie pentru a gasi mult mai usor o rezolvare in problema ta.
P.s: Link-ul este 100% safe 🙂