Dupa ce mi-am irosit atata timp incercand sa fac lucruri in stilul altor persoane, doar fiindca nu aveam incredere in mine , si , realizand totodata ca nu ajung nicaieri, am inceput sa las toate fricile in urma si sa imi urmez calea inimii, cea a tuturor posibilitatilor!

 Am inceput sa fiu cine sunt eu cu adevarat, chiar si cu riscul de a ramane singura pe pamant! Pentru ca nu ma mai puteam ascunde! Nu mai puteam sa stau in umbra si sa am 2 fete – una tematoare cand sunt in lume si una curajoasa cand sunt eu cu mine!

Am decis sa am curaj cu toata lumea! Am riscat tot. Sa fiu ranita, abandonata, uitata…doar ca sa simt gustul autenticitatii adevarate!

Si ghici ce? Nu am fost nici ranita, nici uitata, nici abandonata! Am fost pretuita asa cum nu m-as fi asteptat niciodata! Viata mi-a facut cel mai frumos cadou in schinbul curajului de a fi eu insami: oameni minunati si experiente extraordinare!

Asta se intampla cand decizi sa iti dai voie sa fii cine esti! Cand lasi ghiocelul sa scoata capul din zapada! Ai parte numai de binecuvantari, desi ti-e teama ca poate nici n-ai sa mai existi…

Realitatea nu are legatura cu scenariile din capul tau! Mergi cu inima si intuitia inainte, caci ele sunt cele care te vor ghida toata viata!

Ele iti vor arata drumul adevarat pe care sa mergi!

Nici nu mi-a venit sa cred cat de multe bogatii mi s-au aratat atunci cand m-am decis sa fiu insami! SA ma accept imprefecta si sa ma prezint imperfecta in fata oamenilor, fara teama!

Mi-am dat seama in ce minciuna am trait atatia ani! Credeam ca oamenii ma vor judeca…dar de fapt eu eram singura care ma judecam. Eu eram singura care isi facea scenarii in cap cum ca altii ma vor judeca. Cand, ceilalti abia asteptau sa ma descopere asa cum sunt si sa se bucure de mine in varianta mea adevarata, nu intr-o varianta prefacuta!

 Eu eram cea care imi faceam rau. Si daca dau timpul inapoi, imi dau seama ca toate temerile mele veneau dintr-o neincredere in mine! Cumva, am simtit ca nu sunt destul de valorizata si de hranita la nivel emotional, astfel incat sa ma simt capabila de orice!

Mereu era ceva nu faceam bine sau mereu era cineva mai bun decat mine! Ceea ce m-a facut sa sufar cumplit, fiindca am crescut ani buni cu sentimentul ” nu sunt suficient de buna! „

Simteam ca daca incerc sa ies din tipare, sa imi doresc mai mult pentru mine, ii voi rani pe cei de langa mine. Zvacnea ceva in mine de fiecare data, doar ca ma vedeam atat de singura…si mi-era teama sa nu ma pierd.

 Mi-as fi dorit poate pe cineva langa mine, care s ma inteleaga, care sa ma incurajeze si sa luptam impreuna sa ne indeplinim visurile! Si cand spun cineva, nu ma refer la un barbat neaparat, ci la prieten, prieteni, gasca, trib! Foarte greu a fost sa-mi gasesc oamenii potriviti!

I-am gasit tot cand am riscat si cand mi-am deschis inima! Altfel, cine mi-ar fi batut la usa? Nimeni…

Cine bate la o usa inchisa, unde stie ca nu deschide nimeni?

Asa ca tot a trebuit sa-mi infrang teama si sa ies in fata, fie si cu inima stransa si mica de teama…

Asta se intampla atunci cand te decizi sa fii tu! Riscul si curajul iti este rasplatit!

Dar, facand un pas inainte, nu crezi ca merita? 🙂

Nu crezi ca merita curajul si riscul tau ?

Eu m-am convins ca DA!

Si inca un lucru pe care l-am realizat:

lupta cu oamenii din jurul tau este precum lupta cu morile de vant! Nu o sa schimbi oamenii si nu o sa-i poti transforma in ceea ce tu iti doresti, oricat ai incerca asta…oamenii se schimba treptat, nu peste noapte! Asa ca cea mai buna optiune este sa cauti ceea ce ti se potriveste cu adevarat! Pentru ca atunci cand stii ce cauti, fii sigura ca vei gasi!

Astept sa-mi spui si tu ce simti si ca esti hotarata sa pasesti inainte cu curaj! 🙂

Cu iubire,

Diana