Bine te regasesc cu un subiect delicios, din punctul meu de vedere 🙂
Reprosurile…cel mai comun ingredient al relatiilor de cuplu.
Cred ca noi, femeile, trebuie sa recunoastem, suntem experte in reprosuri. Nimeni si nimic nu ne intrece. Mereu nu ne convine ceva. Dar vrei sa iti spun ceva? Am realizat ca acest lucru il facem din prisma faptului ca nu suntem multumite de noi, de propria persoana.
Am stat si mi-am pus urmatoaea intrebare: De ce tot timpul ii fac iubitului reprosuri, iar el mie niciodata? De ce pe mine ma deranjeaza mereu ceva si pe el nu? Nu cumva eu sunt cea nemultumita de propria persoana, iar el cel care isi traieste viata frumos, constient si asumat?
Daca pe mine ma deranjeaza ceva la tine, inseamna ca acel ceva ma deranjeaza la mine insami. E simplu. Tot ce vad in tine se afla in mine, iar tu esti acolo ca o oglinda pentru mine ca sa-mi arati unde mai am de lucrat cu mine insami. Si consider ca este matur din partea mea sa descopar acel lucru care ma deranjeaza la mine, astfel incat sa nu mai proiectez nemultumirile proprii pe partenerul meu.
Cum ar fi? Ar fi WOW, din punctul meu de vedere!
Daca esti nemultumita de tine, vei fi nemultumita de orice, de oricine! Si asta fiindca inca nu ai facut pace cu tine, nu ti-ai gasit linistea si echilibrul!
Cand esti bine cu tine, cand ai o ordine si un sens in viata ta, nu esti dependenta de nimeni si nu stai sa te agati de fel si fel de lucruri doar fiindca nu esti bine cu tine. Iti traiesti viata conform planurilor si obiectivelor pe care le ai. Reprosurile se fac din imaturitate, din punctul meu de vedere. Si pentru mine a fost un semnal de alarma faptul ca fac reprosuri, ceea ce inseamna ca inca nu mi-am dobandit o maturitate necesara pentru a putea intelege niste lucruri si a trai in armonie cu mine.
Fiecare dintre noi suntem datori sa ne traim viata cat mai constient, cat mai asumat, cat mai frumos…suntem responsabili sa ne ingrijim de propria persoana asa cum putem mai bine. Nimeni nu e responsabil sa te faca fericita, sa aiba grija de tine…
Noi ce asteptam de fapt, ca femei? Pe cineva care sa ne salveze de noi insene, nu? Daca s-ar putea, toate problemele, nevoile, dorintele sa cada pe umerii barbatului, nu? Si daca nu se intampla asa, ajungem sa facem reprosuri…
” Matura ” abordare, nu?
Noi vedem de la bun inceput cum sta treaba. Daca simti ca ceva nu e pentru tine, renunti sau ramai detasata, fara sa te stresezi. De ce sa iti complici viata facand reprosuri si consumandu-ti energie, cand oricum nu intotdeauna nu ai puterea sa schimbi lucrurile dupa bunul plac?
Insa treaba e mai complexa de atat.
Si cand ai de facut un repros cuiiva, partenerului, de exemplu, intreaba-te: De ce i-am spus lui asta si nu mi-am spus mie? Nu cumva eu ma port superficial si proiectez pe el aceasta superficialitate?
Daca stai sa te analizezi pe tine, ajungi sa te ingrozesti de cate ganduri negre ai. Dar tot el de vina, nenorocitul…
Barbatii sunt foarte simpli, din punctul meu de vedere. Ei iti arata de la bun inceput cum sunt. Si tu vezi si intuiesti multe lucruri. De ce sa te complici sa faci reprosuri? Ori il accepti asa cum e, ori il lasi. Ca sa lamurim si aspectul asta.
In majoritatea cazurilor insa, femeile au o atitudine putin paranoica.
Ele insele nu isi ofera nimic, nu comunica partenerului nevoile pe care le au, dar, in schimb, au pretentii de printese, ajungand sa faca reprosuri cum ca nu barbatul nu face, nu drege, etc.
Analizeaza-te pe tine, scumpa mea!
„ Nu esti atent si nu imi scrii! „, spune ea. Intrebare: Ce vis te arde atat de tare sa-l realizezi incat de dimineata de cand te dai jos din pat, simti un entuziasm nebun si abia astepti sa te apuci de treaba?
Nu ai? Te-am prins! Nici nu ai dreptul sa il acuzi pe el ca nu iti ofera atentie, atata timp cat nici tu nu acorzi atentie calitatii vietii tale si visurilor tale. El de ce nu-ti reproseaza ca nu-i scrii? Fiindca are ce sa faca cu viata lui. Daca barbatul e jobul tau in viata, nu te vad bine.
Daca ai pune asa de mult pret pe tine, i-ai da mesaj: Buna dimineata, iubitule! Sa ai o zi superba si productiva!, creand astfel o armonie si un ambient cat mai frumos intre voi. Dar daca nu ai nicio ocupatie, asteptand totul de la el, ti-e usor sa intelegi de ce faci reprosuri.
Si orice nemultumire ai avea, ai spune frumos: Draga, observ ca in ultima vreme nu am comunicat prea bine. Cum putem imbunatati asta?
Sesizezi diferenta? Parca e o abordare mai matura si de o femeie demna de respect, nu?
Fetitele se plang, femeile impun respect si discuta ferm, calm o problema.
Fetitele au nevoie de atentie, femeile de respect.
Fiindca o femeie are un scop pentru care traieste, fetita se ” agata ” de el si ii reproseaza lipsa de…, de…, si de….., ajungand a traiasca ” prin el”.
Tu ce esti? O fetita sau o femeie?
E usor sa stai sa primesti. Sa nu faci nimic. Sa spui ce nu-ti convine. Dar in stilul asta nu te vei maturiza niciodata si nu vei deveni niciodata femeia care ti-ai dorit sa devii: puternica, independenta, demna de respect si de amniratie, un model de inspiratie. Vei ramane la stadiul de fetita ca si mental, desi te-ai maturizat fizic ca si femeie.
O femeie mereu va face mult pentru ea. Mereu se va gandi ce si cum poate sa faca mai mult pentr ea, pentru stilul ei de viata si nu va pierde vremea cu discutii marunte, cu reprosuri mici. Va discuta ferm si obiectiv ce are de discutat.
Acum, hai sa vedem de ce am denumit eu reprosurile ca fiind moartea pasiunii.
Cand faci reprosuri, automat ii transmiti celuilalt: ” Nu esti destul de bun pentru mine! ” si il obligi inconstient sa fie asa cum ai vrea tu. Insa, obligatiile si dorinta sunt 2 lucruri opuse.
Cand ma obligi sa fiu asa cum vrei tu, sau cand simt ca nu iti place ceva la mine si vrei sa schimbi, fug in bratele cui ma iubeste, accepta si doreste asa cum sunt. Cand simt ca nu ma placi pe deplin pentru ceea ce simt, imi ucizi pasiunea. Si, ia, gandeste-te, repros dupa repros, se duce naibii toata pasiunea, dorinta si iubirea. Paharul ramane gol.
E simplu. Nu ne place sa traim in tensiune, repros…ne place sa traim alaturi de cine ne iubeste si ne accepta asa cum suntem. Reprosurile nu fac decat sa ne indeparteze si sa omoare pasiunea.
Citeam niste statistici in care barbatii erau intrebati de ce inseala sau de ce simt nevoia de altceva…si foarte multi barbati au raspuns ca s-au saturat sa li se faca reprosuri, sa fie batuti la cap. Am spus WOW!
Lucrurile sunt simple.
- In primul rand, tu ca femeie iti construiesti un stil de viata minunat, in care sa e regasesti pe deplin. Sa ai visuri, pasiuni, obiective si tinte bine stabilite. Fiecare om vrea sa stea langa un om care sa-l inspire, care lupta constant pentru mai mult, pentru o mai buna versiune a sa. Sa fii bine cu tine e regula nr.1 a relatiilor. Cand esti bine cu tine, nu mai simti nevoia sa mai faci reprosuri. Oamenii fug de persoane negativiste. In schimb, o persoana optimista si vesela va reusi mereu sa tina langa ea persoanele pe care si le doreste. Educa-te! Simti ca vrei sa faci reprosuri, fa-ti-le tie intai, analizeaza-te pe tine!
In cartea ” Scoala Zeilor „, Stefano Elio D’Anna spune atat de frumos: Ceilalti sunt tu!
Analizeaza-te pe tine cu ajutorul celorlalti, care sunt o minunata oglinda, si reproseaza-ti tie ce ai sa le reprosezi lor. Vei ramane surprinsa.
2. In al doilea rand, asa cum am scris mai sus, unde exista obligatie, nu exista dorinta. Cand iti reprosez ceva, inconstient iti transmit ca nu te doresc destul de tare, ca nu esti destul de bun pentru mine, dar de fapt eu insami nu sunt capabila sa fac acele lucruri si iti impun tie sa le faci. Prietena mea Andreea Papp a descris foarte frumos intr-un articol acest lucru:
” Daca exista grija, nu exista dorinta!
Ingrijirea presupune multa iubire, dar e un puternic anti-frodisiac.
Cand am nevoie disperata de tine, tu simti si te indepartezi de mine.
Cand te doresc si tu ma doresti. Dar fara sa depind de tine.
- Ai nevoie de celalalt pentru a fi bine?
- Are partenerul tau nevoie de tine pentru a fi bine?
Nasol! Incarcatura erotica sare pe geam ca sa faca loc certurilor si reprosurilor.
Nu te astepta la nimic bun daca te simti jumatate de om fara grija partenerului tau. ”
3. In al treilea rand, o femeie care se respecta daca simte ca cineva/ un anumit lucru nu este pentru ea, nu gaseste un sens comun, o cale comuna cu acea persoana, pleaca pur si simplu, fara sa isi mai bata capul si fara prea multe reprosuri adresate celuilalt.
Barbatii oricum au in ei o sensibilitate subtila, iar cand tu il certi si ii faci reprosuri, in mintea lui se face inconstient legatura cu copilaria mica, cand mama il certa si nu ii convenea acest lucru. Fii sigura ca nu-i convine sa il bagi intr-o astfel de psihanaliza de fiecare data.
Iti spun ca majoritatea reprosurilor le faci din neincredere in tine. Si ti-e teama sa-ti asumi.Ti-e teama sa mergi mai departe si astepti disperata o schimbare din partea celuilalt. Te victimizezi ca o fetita neajutorata si astepti Printul sa te salveze. Dar nu o sa te maturizezi si nu o sa cresti in stilul asta. Da, vrei ca ceilalti sa fie, sa faca exact cum iti doresti tu, dar in lumea adultilor nu mai e asa din pacate…
Sper ca ti-am explicat cat de bine am putut cum sta toata treaba cu reprosurile.
- Neavand o viata minunata, simti nevoia sa iti proiectezi nemultumirea pe celalalt.
- Nefiind o femeie matura, stai si gasesti nod in papura la orice, dorind ca celalalt sa fie/faca cm vrei tu pana la ultimul fir de par din cap, ceea ce nu e posibil, fiindca suntem oameni, nu suntem perfecti, iar secretul este sa ne acceptam si iubim asa cum suntem, imperfecti.
- Neavand destula incredere in tine, nu ai puterea sa mergi mai departe, chiar daca simti ca ceva chiar te nemultumeste , te neimplineste si nu este pentru tine.
Sper ca acum ai inteles ce si cum sta treaba si iti doresc analiza profunda asupra vietii si relatiei tale! 🙂 Pana sa decizi sa pleci sau sa arunci cu noroi in celalalt cum ca ” el e de vina „, mai arunca un ochi asupra ta, si fii sigura ca vei gasi multe neajunsuri si goluri in viata ta pe care sa ti le umpli…
Cu iubire,
Diana
Istrati.victoria95@mail.ru