Buna, dragilor!
Vreau sa va povestesc putin astazi despre increderea in sine. Candva, nu aveam deloc incredere in mine.
Si asta se manifesta cel mai adesea prin faptul ca imi doream sa ies in fata, dar parca nu aveam curaj. Ma gandeam mereu la ce vor spune ceilalti, cum vor reactiona ei, sa nu ma considere nebuna sau cu prea multe idei diferite de ale lor. Dar in sufletul meu tanjeam dupa multe. Ma regaseam in cei de langa mine, dar nuin totalitate. Regaseam in mine doar franturi din ce sunt ei.
Si in acest fel, nu avem curaj sa ma exprim 100%. Dar imi doream nespus.
Imi amintesc ca imi doream inca din adolescenta sa vin cu idei revolutionare, care sa produca un impact asupra mentalitatii si asupra sistemului de invatamant. Imi doream nespus sa vad ca se poate si altfel, sa vad ca in afara de teoria invatata in carti si manuale, sa am parte si de o altfel de educatie.
Dar atunci nu prea aveam ce sa fac, decat sa imi caut mentori. Desi nu aveam incredere totala in mine, existau franturi de suflet care se incredeau in ideile mele. Si mi-am promis ca am sa ma cresc pe mine intr-atat de mult, incat sa pot vedea rezultatele mult dorite. Imi doream sa fac, dar parca nu aveam putera necesara. Stiam ca trebuie sa am rabdare, desi mi-era atat de greu. Mi-era foarte greu sa am aceasta rabdare si sa imi dau acest timp sa ma vindec cu adevarat. Era cumplit, dar stiam ca e necesar.
Astfel, incet-incet, am inceput sa ma cresc cu adevarat si sa am grija maxima de mine.
Cred ca e foarte necesar acest proces, in care sa ai grija de tine si sa cu iubire si blandete sa itivindeci ranile si ceea ce te doare.
Cred din tot sufletul ca e necesar sa te privesti cu sinceritate maxima si sa nu te lasi prada obstacolelor. Asa m-am privit si eu. E simplu cand iti pui o masca si te ascunzi sub ea cu incredere si stralucire, dar cand o dai jos, cine esti de fapt? Pentru mine a fost un test foarte puternic acesta… sa nu mai fug de mine absolut deloc. Si sa reusesc sa fiu in armonie cu mine in fiecare clipa. Sa inteleg ca sunt aceeasi, si lumina si intuneric, indiferent de circumstante. Indiferent unde sunt si cu sunt imbracata. Am invatat sa ma accept asa cum sunt, vulnerabila.
Acum, peste ceva ani, simt exact ce simteam atunci. Dar m-am intors cu blandete catre fiecare parte din mine si am reusit sa ma inteleg, sa ma accept, sa ma iubesc, sa imi dau tot ce am nevoie. Sa nu mai imi fie frica de nimic. Frica nu rezolva nimic…doar complica luccrurile. Toate partile din mine care strigau dupa iubire sau dupa validare parca nu-mi ofereau liniste. Dar usor-usor m-am intors catre ele. Si am reusit sa le armonizez si sa le ajut sa fie echilibrate.
Simplu nu mi-a fost. Ba chiar am simtit ca este complicat pe alocuri.
Dar, nu ai cum sa fugi de tine si de emotiile tale. De procesul devenirii tale. De ceea ce-ti doresti. Insa odata ce te pornesti, devii racheta. M-a motivat extrem de tare sa stiu ca am un potential ce merita explorat. Si sa simt ca sunt acea persoana care merita sa realizeze tot ce si-a propus.
De aceea, vreau din toata inima sa reusesc tot ce mi-am propus.
Am inteles ca increderea si neincrederea sunt fetele aceleiasi monede. Insa nu vom putea fi mereu 100% increzatori. Mereu vor aparea acele momente care ne vor face sa ne indoim de cine suntem. Insa cred ca cel mai important este sa nu renuntam nicio clipa la cine suntem, ci sa cautam sa vedem tot ce e mai frumos in noi insine.
Despre asta este vorba in acest proces. Sa iti vezi calitatile si sa iti imbratisezi slabiciunile. Sa te ocupi de ele cu multa blandete si cu multa iubire. Cu multa iubire si putere interioara.
Cred ca nimic nu valoreaza mai mult decat linistea din sufletul nostru. Si vom avea aceasta liniste doar aplecandu-ne cu sensibilitate asupra noastra, fara sa ne mai criticam.
Mi-as dori ca toate femeile sa inteleaga ca sunt unice, asemeni unor flori, ce nu pot fi comparate cu nimeni. Nimeni nu poate sa compare un trandafir cu un iris. Nimeni nu poate sa aibe fericire si implinire cu adevarat daca nu-si vede adevarata unicitate. Asta este cheia. Sa te vezi pe tine atat de unica si frumoasa, incat sa nu te mai irosesti pe comparatii cu alte persoane.
Asadar, as vrea sa te intreb : Ce simti ca poti face mai mult pentru tine, ca sa te apropii mai mult de tine?
Este cel mai frumos cadou pe care ti l-ai putea face. Sa nu mai fugi de tine. Sa stai cu tine cu adevarat, fara sa mai fugi de tine. Doar sa ai grija de tine si de cine esti. Sa te imbratisezi cu toate calitatile tale, cu bune si cu rele. Cu tot ce isi doreste sufletul tau.
Lasa-mi un comentariu mai jos si spune-mi ce anume simti ca vrei sa faci mai mult pentru tine. Cum te poti iubi mai mult? Cum simti ca poti avea mai multa incredere in tine?
Te imbratisez,
Diana