Mi-am dat seama zilele astea ca ceea ce fiecare om are nevoie cu adevarat este iubirea.

Iubirea de la cei din jur, de la persoana iubita, de la familie,de la colegi… de la toata lumea.

Fiecare dintre noi simtim nevoia sa fim validati, sa fim acceptati de catre cei din jur, sa ne simtim suficient de buni…

Mi-am dat seama ca iubirea tine si de cald si de frig, si de foame si de sete … daca cu toti dintre noi am primi iubirea de care avem nevoie nu am mai tanji dupa nimic altceva.  Am simti ca inima e fericita , ca bate in fiecare zi cu fericire si bucurie, ca sufletul e si el fericit si multumit, iar per  total, ne-am  simti niste fiinte implinite si fericite.

In momentul in care nu avem parte de suficient de multa iubire, incepem sa simtim goluri interioare.

Goluri  care ne iau toata energia siputerea de a ne bucura de momentul prezent.

Si, in general, aceste goluri isi au originea undeva in copilaria indepartata.

Cand erai o fetita mica, poate nu ai primit iubirea pe care o doreai din partea mamei  sau a tatalui si astfel, ai crescut cu lipsuri. Lipsuri de iubire care se manifesta acum prin : dependente de orice fel,  disperarea de a-ti  gasi un partener,  dorinta de a le face pe plac celorlati, de a le satisface nevoile si de a-i ingriji si trata ca pe niste copii ( ai aceasta tendinta mai ales cu barbatii din viata ta sau cu cei pe care-i intalnesti).

Fetita care a crescut cu lipsuri, atunci cand isi dorea mai mult ca orice iubirea, a ajuns sa aiba multe neajunsuri si sa se simta neimplinita.  Astfel, acum incearca sa ii trateze pe cei din jur si sa le ofere ceea ce ea nu a primit candva.  Ofera multa atentie, ingrijire, exact ceea ce ei i-a lipsit si ceea ce si-a dorit dar nu a putut avea parte.

In acelasi timp, fetita ranita e lipsita de stima de sine, de valoare personala, de respect de sine, de pretuire, simtindu-se mica, neajutorata  si  neinsemnata. Ea nu crede ca cineva poate sa o iubeasca cu adevarat, si mai mult decat atat, ea crede ca NU MERITA aceasta iubire.

Tocmai din cauza ca a fost privata de aceste sentimente minunate.

Mai mult, daca fetita a  fost abuzata fizic si verbal, criticata, certata, acestea fiind mesajele cu care ea a crescut , ea si le-a insusit ca fiind NORMALE.

Ea se asteapta sa fie tratata urat pentru ca asta e comportamentul cu care a fost obisnuita.

Iar in momentul in care i se ofera iubire, i se pare ceva absolut iesit din comun.  Iar eu cred ca aici e marea problema.  Niste lucruri absolut normale sa ajunga sa ni se para anormale. Insa asa se intampla daca mediul in care am crescut nu ne-a oferit cele necesare ca sa ne dezvoltam armonios  trupeste si sufleteste.

Sunt multe cazuri in care copiii desi au avut tot ce le-a trebuit material si nu au dus lipsa de nimic, nu au primit sufleteste ceea ce ei si-ar fi dorit cu adevarat.  Adica iubire, afectiune, imbratisari, cuvinte de lauda…

Poate parintii nu au avut timp sau poate nu au stiut sa ofere toate aceste lucruri, parintii lor tratandu-i de asemenea in acelasi mod.

Si de aici poti sa iti dai seama cat de usor poti rani un suflet, poate cateva minute, si acelui suflet sa ii ia luni si poate ani ca sa se vindece.  Foarte usor poti face rau si foarte greu se mai indreapta acel rau… nu e imposibil, insa e nevoie de multa munca si rabdare.

Important e insa sa intelegem ca doar cineva care a fost la randul sau ranit e capabil sa raneasca.  Asa ca putem avea putin intelegere si sa nu-i acuzam pe cei care au facut-o, fara sa-si dea seama, din inima lor la fel de ranita.

Nu trebuie sa fim de acord cu comportamentul lor ca sa ii putem ierta, insa trebuie sa ii iertam ca sa ne vindecam pe noi. Trebuie sa te ridici deasupra conditiei tale, deasupra fiintei tale si, cu compasiune si iubire sa poti spune:  “ Ii iert pe toti cei care m-au ranit candva, pentru ca au fost la randul lor la fel de raniti si nu au stiut ce au facut. Ii iert pentru ca vreau sa ma vindec pe mine, sa ma curat de tot raul, sa pot sa traiesc iubirea si fericirea. Imi doresc din toata inima sa ma videc, sa imi iert trecutul si pe toti cei care m-au ranit, ca sa pot avea o viata implinita si sa imi indeplinesc  toate visurile ”.

Fa acest exercitiu uitandu-te in oglinda si chiar daca iti e foarte greu la inceput si ti se pare ca nu poti, straduieste-te si  fa  progrese mici zilnic. Nu trebuie sa reusesti din prima. Nu e nicio graba.  Important e sa simti ca incepe procesul de vindecare.

De ce e atat de important sa facem asta?

Pai in primul rand, vindecandu-te pe tine, oferindu-ti tie tot ce ai nevoie, fara sa mai astepti la cei din jur –  reusesti sa nu mai suferi din iubire. Ajungand sa nu mai ai atatea asteptari de la cei din jur si sa ai mai multe de la tine insati, vei reusi incet-incet sa te vindeci si sa ajungi sa poti oferi iubire celor din jur.

Gandeste-te ca daca nu esti fericita cu tine, nu vei putea fi fericita alaturi de o alta fiinta.

2 persoane pot fi fericite impreuna daca sunt fericite si implinite separat. Si niciuna din ele nu trebuie sa  depinda in niciun fel de cealalta.

Cateodata ma uitam la mine si ma intrebam… cum as vrea eu sa fie persoana  iubita ideala pentru mine?

De multe ori gaseam niste raspunsuri, apoi gaseam altele.. si aceste lucruri se schimbau constant. Si atunci imi spuneam , ironic:  “ Diana, dar tu oare mai stii ce vrei? “  🙂

Ceea ce vreau cu adevarat stiu. Fiecare om trebuie sa isi stie propriul set de valori, sa stie ce vrea de la viata si ce vrea sa traiasca si cum sa fie persoana iubita. Ce calitati si valori trebuie sa aiba. Numai ca se intampla sa exista anumite lucruri care sa se schimbe si in functie de experientele traite, in functie de cat de mult evoluezi ca persoana… si e absolut firesc sa iti redefinenesti  mereu proiectul  personal, sa il updatezi, sa il imbunatatesti.

Insa ceea ce trebuie sa ramana neschimbat este puterea ta interioara. Cand ai renuntat la putere, devii un om mort practic. Puterea trebuie sa o ai constant, restul  valorilor se pot schimba pe parcurs.

Acuma, uitandu-ma in urma, imi dau seama ca si la mine s-au schimbat multe. Insa ceea ce imi doresc cu adevarat in continuare este libertatea.  Libertate in orice aspect:  libertate de exprimare, libertate in iubire, in relatii de orice fel, libertate materiala, de orice fel.

Nu imi doresc sa imi traiesc viata conditionata de ceva sau de cineva anume.  Era si un citat frumos care spunea :  ” Desi  ne-am nascut liberi, suntem pretutindeni in lanturi “. Ceea ce inseamna ca am uitat sa ne traim viata in toate formele si culorile ei, sa ne bucuram cu adevarat de ceea ce viata ne ofera, sa o gustam din plin ”.

Vreau sa traiesc cu iubire, nu cu frica si limitare.

Cred ca nimic nu poate fi mai frumos decat sa simti ca te exprimi din suflet, ca iti deschizi inima, chiar daca asta inseamna sa fii vulnerabila si chiar ranita. Mai bine sa traiesti din TOATA INIMA  decat sa traiesti CU TEAMA si apoi sa ai regrete si sa iti reprosezi ca nu ai trait cu adevarat.

Am vrut sa iti arat in acest articol importanta iubirii. Si cum fara ea, nimic in lumea asta nu ar fi posibil.

Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa astept ca ceilalti sa imi ofere tot ceea ce eu aveam nevoie… sa vreau sa fie intr-un anumit fel , dar mi-am dat seama ca cine vede ca esti o persoana te vede si gata! Nu trebuie sa mai faci tu niciun efort ca sa iesi in evidenta. Trebuie doar sa iti vezi de ale tale. Cine te vrea, te vrea!  Fara alte intrebari si explicatii…  Si tu nu trebuie sa faci cine stie ce eforturi iesite din comun ca respectiva persoana sa te placa. Trebuie sa fii doar tu,  exact cine esti  in acest moment.  Pe parcurs vei evolua, te vei dezvolta personal si mai bine, tu momentan atat ai de oferit. “ Esti interesat sau nu? “ , e intrebarea pe care trebuie sa le-o pui celor din partea carora astepti iubirea.

Cu totii am suferit in iubire sau din lipsa de iubire si cred ca datoria noastra, a tuturor este sa incepem sa ne oferim iubire.  Si sa ne tratam pe noi exact asa cum ne-am fi dorit sa fim tratati si nu am fost.

Mai ales ca suntem fete…gandeste-te cat de sensibile si vulnerabile suntem. Imediat suferim daca ne raneste cineva sau daca ne vorbeste intr-un fel anume.  Punem  mult suflet , ne atasam si de-asta suferim.  Nu  cunosc  pe cineva care sa nu fi suferit din iubire… insa cu toate astea viata merge inainte, iar rolul nostru ca fiinte umane este sa evoluam, sa trecem peste toate obstacolele si  incercarile vietii si, chiar daca am fost ranite, sa ne vindecam si sa mergem mai departe.

Trebuie sa  invatam sa ne vindecam pe noi si sa constientizam faptul ca nimeni nu va veni sa ne salveze din suferinte.  Noi suntem salvatorii nostri.

Pana nu iti oferi iubire si pana nu faci acele lucruri pe care cei din jur ti le-ai dori sa le faca pentru tine, nimic nu se va schimba. Nimeni nu te trateaza mai bine decat te tratezi tu pe tine. Asta e lege. Si stiu ca doare. Doare cumplit.  E greu sa te uiti la tine cu iubire cand ai fost ranita ani la rand.  Ai ajuns chiar si tu sa iti vorbesti urat si sa te pedepsesti, sa crezi ca nu meriti nimic … insa incepe te rog si priveste-te cu alti ochi.

Gandeste-te la momentele tale cele mai grele prin care ai reusit sa treci cu bine pana acum , gandeste-te ca sunt oameni care au avut probleme de 10 ori mai grave decat ale tale si le-au depasit… deci nimic  nu e imposibil. Eu zic ca e timpul sa te trezesti din amorteala si sa incepi sa traiesti cu adevarat! O viata ai! Nu te-ai nascut ca sa cersesti un gram de atentie si de respect  de la cei din jur… te-ai nascut ca sa cunosti  viata, sa o gusti din plin si sa ai parte de tot ce e mai frumos pe lumea asta! Pentru ca meriti!

In incheiere, vreau sa nu uiti ca ai un suflet in care zace multa iubire si care inca nu a iesit la suprafata… care inca sta ascunsa acolo, asteptandu-te pe tine sa o descui cu lacatul si sa darami incetul cu incetul zidurile din jurul inimii tale, care-ti tin ascunsa iubirea pretioasa.

Cu dragoste,
Diana