” Sunt mica. Sunt slaba. Neputincioasa. Dar simt cum pe zi ce trece devin din ce in ce mai buna, mai capabila, mai minunata, mai desteapta, mai capabila. Imi simt neputinta. O vad. O accept. Nu pot s-o neg, nici sa trec peste ea asa cum armasarul trece peste vai, ogoare si paduri fermecate, spulberand totul in cale…Stiu ca totul necesita rabdare. Stiu cat e de important sa imi ofer timp si multa rabdare ca sa pot deveni tot ceea ce vreau sa devin, ca sa ma pot vindeca. Stiu ca in fiecare zi, mai fac cate un pas, mai pun cate o caramida fundatiei mele si devin astfel puternica, din ce in ce mai puternica, din ce in ce mai stabila, din ce in ce mai sigura pe mine si mai aproape de ceea ce imi doresc sa fiu.

Incetez sa mai fiu o victima. Gata. Si asta pentru ca doar eu, din interiorul meu permit oamenilor cum sa se poarte cu mine, cata energie le acord si asupra caror lucruri imi indrept atentia.

Daca pana acum nu am fost constienta, ei bine, de azi inainte aleg calea daruirii de sine. Aleg sa fiu mult mai constienta de mine, mult mai constienta cu felul in care ma port cu mine, cu felul in care am grija de mine.

Si asta pentru ca stiu ca sunt mult si merit mult.

Imi dau seama ca e timpul sa ma ingrijesc de mine asa cum se cuvine.

E timpul sa imi dau seama ca sunt o femeie nobila, ca sunt cu adevarat o Regina, o Muza, chiar daca pana acum m-am vazut slaba, mica si nepuincioasa…

Da, suntem deopotriva slabiciune si putere. Avem nevoie sa ne acceptam partea slaba din noi ca sa poata iesi la suprafata partea puternica si sa se manifeste. Tot ceea ce accepti, ( lucruri care NU iti plac), nu creste in putere si intensitate. Fiecare lucru are o parte buna si una rea. Alb si negru. Lumina si intuneric. Doar de noi depinde ce vrem sa dezvoltam si carui lucru vrem sa acordam putere. Cu cat accepti mai mult intunericul, negrul si demonul care te bantuie, cu atat puterea va incepe sa ii scada. In schimb, cu cat mai mult te incrancenezi si te inversunezi pe ceea ce nu-ti place, cu atat mai mult va persista acel lucru.

Totul este un sir de lectii, totul este o calatorie…o calatorie prin care misiunea ta ca femeie este evoluezi, sa devii tot ceea ce sufletul iti spune sa devii.

Esti totul si poti totul. Trebuie ca si tu sa iti dai voie sa vezi aceste lucruri.

Lasa-te inspirata de tot ce este in jurul tau, in viata ta…simte viata, clipa, pur si simplu…

Ceea ce altii ar numi pierdere de vreme, nebunie sau delir, eu as numi atat de simplu si de frumos: simtire…

Simtire si conectare cu propriile simturi, cu tot ceea ce suntem noi, in miezul fiintei noastre. E atat de minunat sa te conectezi cu adancurile tale…cu partile din tine care nu stiu ce inseamna teama, rautate, orgoliu…

Sufletul si spiritul tau cunosc lumina.

Suntem fiinte atat de minunate si de complete, incat, daca ne-am da voie, am realiza ca putem avea tot ceea ce ne dorim. Potentialul din tine simte, stie si cunoaste cai pe care tu acum nu le vezi, nu le cunosti si in care poate iti este greu sa crezi. Dar retine ca puterea credintei este magica. Cand iti doresti ceva din tot sufletul, cand vizualizezi acel lucru si il simti cu toata energia ta ( si stii despre ce vorbesc ) , stii ca se va intampla. Chiar daca nu acum, dar stii si simti.

Si mergand mai departe cu puterea credintei, actionand, invatandu-ti lectiile, ridicandu-te iar de la pamant atunci cand ai mai luat o cazatura, incurajandu-te ca o mama buna si iubitoare – vei vedea cum o sa simti ca prinzi aripi, ca infloresti si ca este posibil tot ceea ce iti doresti.

Traieste cu iubire si vei vedea cum tot ceea ce iti doresti este posibil! 🙂

Nu un iubit bogat e ceea ce iti lipseste, nu lucruri extravagante, ci o viata plina de sens. Ai rabdare cu tine si da un sens vietii tale. Asta e ceea ce ai nevoie cu adevarat. Nu sa demonstrezi diverse lucruri tuturor. Misiunea ta e sa te bucuri si sa-ti construiesti propriile reguli, fara sa te iei dupa ce e in jur. Fa ca tine si sufletul tau.

Si ai rabdare cu tine, suflet maret! ”

Cu dragoste,

Diana